Aş vrea să vă spun o istorioară amuzantă despre cum am devenit persoana pe care o urăsc cel mai mult pe lume, dar cunosc puţine persoane care ar avea stomacul necesar pentru asta. Haideţi mai bine să vă spun cum aţi putea ajunge ca mine!

Cu siguranţă aţi auzit ideea că realitatea este aşa cum fiecare om şi-o face. Fiecare trebuie să găsească adevărul care i se potriveşte şi realitatea se va adapta acestuia. Astfel, unii oameni respectă promisiunile făcute la căsătorie, pe când alţii nu văd rostul căsătoriei în general.

Suntem învăţaţi să tolerăm toate ideile şi înclinaţiile pentru că, să fim serioşi, nu există punct de referinţă. Ce face adulterul să fie rău, sau fidelitatea o virtute? Nu văd de ce lumea face atâta caz de infidelitate din moment ce adevărul e o chestiune legată de preferinţe şi gusturi personale. Desigur, cineva ar putea să spună:”Biblia condamnă adulterul”. Singurul meu răspuns este:”Oare a zis Dumnezeu cu adevărat?”

Aţi observat că de câte ori treceţi linia spre păcat nu există nici o senzaţie de pătrundere în alt tărâm sau de rezistenţă? E ca şi cum nici nu ar fi o linie acolo. Totul e liber şi la latitudinea noastră. Oare de ce? Chiar şi consecinţele păcatului sunt rareori vizibile.

Vă spun un lucru: toţi trăim în realităţi alternative. Dumnezeu spune să nu minţim şi trăim în adevărul ăsta până ajungem într-o situaţie în care credem că o minciună ar fi binevenită. Şi este binevenită, şi nimic nu se întâmplă – realitatea alternativă nr. 1. Da, este o alternativă la realitatea lui Dumnezeu. Funcţionează. Din ce punct de vedere funcţionează? Asta nu ştiu, ţine de gusturile fiecăruia.

Îmi plac realităţile alternative ale creştinilor: “Dumnezeu există, dar…”. Prea multă ascultare de Dumnezeu dăunează grav sănătăţii!

Slavă Domnului că avem tradiţia care ne ţine în picioare când cuvintele lui Dumnezeu nu ne convin! Puterea lui: “şi alţii fac aşa şi o duc foarte bine, Dumnezeu îi iubeşte, aşa că de ce nu am face şi noi la fel?”, este puterea tradiţiei umane.

Şi eu trăiesc în propria mea realitate alternativă în care Dumnezeu a vorbit dar poate nu a fost chiar aşa serios. Şi nimic nu se întâmplă! Dar mă tem că atunci când voi muri va trebui să accept că realitatea mea alternativă a fost doar o iluzie şi, sincer, nu ştiu ce mă va aştepta atunci.