Când se opreşte uneori vârtejul
În mijlocul furtunii,
Caut în mine să dezleg misterul
Legilor ciudate ale lumii.

Din tot ce am găsit bâjbâind pe întuneric,
Am reuşit să încropesc o viaţă
Cu întrebări fără răspuns,
Mereu luptând fără speranţă.

Am înţeles cum pot să supravieţuiesc
Într-o lume bolnavă de putere
Şi dacă încă mai trăiesc
E pentru că mi-am luat lecţiile în tăcere.

Am fost în toate omul care nu cârteşte
Atunci când alţii mă loveau,
Fiindcă ştiam că într-o lume în care totul se plăteşte,
Atunci când eşti lovit, ai drepturi pe care alţii nu le au.

Ai dreptul să nu speri în fericire,
Ai dreptul să crezi că nu există Dumnezeu,
Ai dreptul să nu primeşti când ţi se dă iubire,
Ai dreptul să ţii doar pentru tine ce-i al tău.

Ai dreptul să nu laşi pe nimeni aproape,
Ai dreptul să nu iubeşti cu toată fiinţa,
Ai dreptul să te aperi în toate
Şi să nu lupţi pentru cei loviţi cu neputinţa.

Dar Domnul spune azi celor loviţi în lume,
Şi-atunci când vindecă pe cel lovit:
“Azi vă opresc lucrul acesta, băgaţi bine de seamă,
Nu vă întoarceţi iar în lume, în Egipt!”