Sceneta asta a fost de Craciun 2007.

O SCRISOARE PIERDUTĂ

Prezentator seminar: Buna ziua stimabili domni si doamne, frati si surori si va urez un bun venit la această reuniune. Va multumesc că ati onorat invitaţia noastră şi că aţi luat din timpul dumneavoastră preţios pentru a răspunde invitaţiei. După cum bine aţi aflat din invitaţia primită de fiecare dintre dv., aţi fost convocaţi astăzi aici pentru a lămuri o chestiune foarte controversata, şi v-am chemat pe dv, distinşilor, pentru că funcţia ce o aveţi dovedeşte că veţi fi cel mai în măsură în a dezlega misterul. Astfel, vrem să aflăm ce vrea să ne transmită Dumnezeu prin această scrisoare găsită. O vom citi acum, şi vă rog atenţie mare, pentru că este de o importanţă vitală:

Va fi citită de narator:

“Acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege, şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristot, pentru toţi şi peste toţi ceice cred în El.”

„Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.”

Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.

“Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire”

“Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor….”

PRELEGERE PE MARGINEA SCRISORII

Toţi “predicatorii” sunt aşezaţi în faţă, ca la o întâlnire de comitet, pentru a discuta scrisoarea.
Tradiţionalistul: (se ridică in picioare la inceputul versetului cu fariseii, vine la amvon, si întrerupe cititul scrisorii)

Nouă ni s-a arătat dreapta credinţă dată prin Iisus Hristos deoarece noi ne-am încreştinat de aproape 2000 de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei, care a propovăduit pe meleagurile noastre credinţa Preasfintei Fecioare, care l-a născut pe Hristos Iisus în această Sfântă zi de Duminică.

Ateul:

Curat caraghioz…

Big bumul:

Însuşi marele poet Eminescu spunea “Religia – o frază de dânşii inventată / Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug”

Tradiţionalistul:

Totuşi, ştiţi şi dumneavoastră că de la primii voievozi creştini ai românilor, de când sunt cele trei ţări române: Moldova, Muntenia şi Ardealul, toţi au fost creştini ortodocşi. Aţi văzut pe Mihai Viteazul şi pe Ştefan cel Mare, sfinţi creştini. Mamele lor au fost călugăriţe. Ei domni şi mamele lor călugăriţe, vedeţi voi câtă unitate era între credinţa ortodoxă si conducere! Aşa trebuie să murim!! Dar până acolo, să nu ne lepădăm ostenelile nevoinţei trupeşti, şi să cinstim cu darurile noastre pe cei ce se ostenesc în înfăptuinţa de masluri, feştanii şi pomelnice.

(aplauze frenetice în sală)

Big boom-ul:

Voi, oamenii… voi sugeţi sângele poporului. Bampiri!

Ateul:

Curat bampiri!

Big boom-ul:

Mişei!

Ateul:

Curat mişei!

Big boom-ul:

Mai bine CARPE DIEM!

Naratorul cu telecomanda opreşte scena în loc:

CARPE DIEM este o frază luată dintr-un poem latin scris de Horaţiu, care tradusă înseamnă “trăieşte clipa!”

Big boom-ul:

… murdar…

Ateul:

Curat murdar!

“Cei 144.000”:

Degeaba încercaţi dumneavoastră să explicaţi credinţa, că doar noi, cei aleşi, o putem înţelege. Biblia spune că noi vom stăpâni pământul …

Public (sau carismaticul):

Stăpâniţi-l că nouă nu ni-l mai trebuie…

”Cei 144.000”:

Eu sunt de 12 ani în misiune cu timp integral, aşa că ascultaţi-mă. Aţi citit revista “Treziţi-vă”, din 22 Decembrie 1989, cu articolul în care-l cita pe Isaia spunând că cei 1000 de ani vor veni atunci când Leul şi Mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca mielul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână? Acolo aţi fi găsit adevărata explicaţie pentru dilema noastră de astăzi cu privire la această scrisoare.

(Publicul aplaudă entuziast )

Legalistul:

Stiţi fraţii mei, căţi toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu… iar o soţietate fără moral şi fără prinţipuri, care va să zică nu le are. Noi nu suntem absurzi, îi acceptăm pe tineri, şi nu suntem împotriva modernismului. De exemplu, ieri, prezbiterii bisericii noastre au hotărât să cumpere căteva candelabre, deşi sunt cam scumpe şi încă nu ştie nimeni să cânte la ele.

De aceea spunem: să se revizuiască credinţa noastră, primim, dar să nu se schimbe nimica; să nu se revizuiască credinţa primim, dar să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale.

Pentru că noi aşa am primit, şi aşa a ales Duhul Sfînt, să se pogoare peste noi, credincioşii, în ziua cinzecimii, şi să ne dea darul vorbirii în limbi neînvăţate de mintea omenească.

(Publicul aplaudă entuziast )

Ideatul:

După cum spunea şi ILUSTRUL meu coleg…

Naratorul, opreşte scena cu telecomanda:

Conform definiţiei dată de DEX, ediţia 1998, revizuită, cuvântul ILUSTRU vine din franceză “illustre”, care înseamnă “Strălucit, celebru, vestit prin calităţile sale deosebite”.(Reporneşte scena cu telecomanda)

Legalistul:

Pe cine faci tu Ilustru, domle?

Ideatul:

După cum spuneam, credinţa este foarte importantă. Ea vine din grecescul “oligopistos”, care tradus exact înseamnă “o mică credinţă”. Cuvântul grecesc “elips” care se traduce “credinţă” este folosit o dată, iar cuvântul grecesc “pistis” care derivă din cuvântul “peitho”, se traduce “a câştiga de partea ta” şi include conceptele de “a câştiga”, “a crede”, “încredere”, “ascultare”, “a spera şi a fi credincios”, “consistent”.

Big-boom-ul:

…Aăăă… cum ziceaţi despre …. de fapt lasă….

Ideatul:

Acest cuvânt este folosit în Noul Testament de 238 de ori.

(Publicul aplaudă entuziast )

Big-boom-ul (foarte nonşalant):

Eu cred că toate religiile sunt în esenţă la fel, cel puţin acelea despre care am citit eu erau. Toate cred în dragoste, în bunătate… Ele diferă doar în ceea ce priveşte: originea Universului, păcatul, raiul, iadul, Dumnezeu şi mântuirea. Deci credinţă toţi avem. Eu cred că omul este bun în esenţă, doar comportamentul său este rău.

Cred că fiecare om trebuie să găsească adevărul care i se potriveşte şi realitatea se va adapta acestuia. Universul se va reorganiza şi istoria se va modifica după adevărul fiecăruia.

(Publicul aplaudă)

Ateul:

Nu există adevăr absolut, cu excepţia adevărului că nu există adevăr absolut. Iar în ceea ce priveşte viaţa veşnică, cred că nu există nimic după moarte, pentru că atunci când întrebi morţii ce se întâmplă, nu-ţi spun nimic, pentru că nu au ce-ţi spune!

Eu cred în Marx, Freud şi Darwin. Da, pe mine nu mă deranjează că provin din maimuţă, atâta timp cât ştiu de unde vin. Am parcurs un drum lung de la HOMO SAPIENS SAPIENS până azi….

Naratorul, opreşte scena cu telecomanda:

Conform scrierilor istorice contemporane, HOMO SAPIENS SAPIENS se referă la etapa din evoluţia omului, în care el deţinea aceleaşi caracteristici fizice, intelectuale, sociale, etc, ca şi omul zilelor noastre.

Ateul:

Şi acest drum lung este doar datorită legii progresului, care spune, citez : “cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai repede!”. Dar unii se împotrivesc legii progresului, uitaţi-vă: Anglia îşi are faliţii săi, Franţa îşi are faliţii săi, până chiar şi America îşi are faliţii săi. În fine, oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară, îşi are faliţii săi. Numai noi să n-avem faliţii noştri?? Această stare de lucruri este intolerabilă! Ea nu mai poate dura!

(Publicul aplaudă)

Ideatul: (revoltat)

Aceasta e vina societăţii! …societatea e aşa din vina împrejurărilor în care trăim! … şi împrejurările sunt aşa din vina societăţii din ziua de azi!!…

Liber-schimbistul: ( stil carismatic)

Credinţa creştinilor de azi e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire!

(ia pauză, trece cu importanţă printre mulţime, şi apoi se suie la amvon, gustă din paharul cu apă, scoate un caiet de notiţe, pe care le aşează pe amvon. Tuşeşte, luptă cu emoţia care pare a-l birui. Tăcere completă. Apoi începe cu glas tremurat:

Domnilor şi doamnelor… Onorabili prieteni… Fraţilor!… (plânsul îl îneacă) Iertaţi-mă, fraţilor dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la acest amvon… pentru a vă spune şi eu… ca orice creştin născut din nou, ca orice fiu al Împăratului… în aceste momente solemne… mă gîndesc… (il apucă plânsul mai tare) la creştinii de pretutindeni… la misionari… (intensitate crescândă) la munca lor … la soarta lor… la viitorul creştinismului!

(Publicul aplauda, strigă amin, bravo, etc)

Liber-schimbistul: (stergându-se la ochi şi revenindu-si, incepe cu un ton hotărât):

Fraţilor, mi s-a făcut o mustrare şi sunt mândru de aceasta! O primesc! Mă onorez a zice că o merit! Mi s-a făcut mustrarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist… că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. Da, suntem liber progresişti, da, suntem liber-schimbişti… or, conduşi de aceste idei, am fondat aici în oraşul nostru, misiunea noastră, fundaţie creştin-umanitară, independenţi de cei din Bucureşti… pentru că noi suntem pentru descentralizare… pentru libertate… pentru progres…

Întoarce-te către cel din dreapta ta şi spune-i “ suntem pentru progres!”

Toţi, unul către celălalt:

”Suntem pentru progres!”

Liber-schimbistul:

Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată poriviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite de la public)

Da, voi progresul şi nimic altceva decât progresul; pe cale spirituală….

Publicul: Amin!

Liber-schimbistul:

Semne şi minuni…

Publicul: Amin!

Liber-schimbistul:

Vorbiri în alte limbi….

Publicul: Amin!

Liber-schimbistul:

Eliberări…

Publicul: Amin!

Liber-schimbistul:

Si… si….

Publicul: Amin!…

Naratorul: Vă rog nu întrerupeţi pe fratele, stimabililor….

Liber-schimbistul:

Nu mă tem de întreruperi, stimate domn. (Către adunare şi mai ales către public, cu ton sigur): Puteţi fraţilor să mă întrerupeţi, nu mă tem, pentru că eu am tăria opiniunilor mele… (reintrând în tonul discursului şi îngroşându-şi mereu vorbele): şi…. şi…. prosperitate! (Gesticulează puternic cu mâinile, făcând vânt scrisorii care cade pe podea)

Publicul:

Bravo!!!! Amin!! (Aplauze prelungite)

(Cuvântul prosperitate îi motivează pe toţi la unitate, se ridică în picioare, îşi strâng mâinile, se îmbrăţişează bucuroşi)

Copilul: (vine incet, ca într-o plimbare, vede scrisoarea pe jos, o ridică, se aşează pe un scaun şi începe să o citească):

“Acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege, şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristot, pentru toţi şi peste toţi ceice cred în El.”

„Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.”

Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.

“Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire”

“Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr’o inimă curată, dintr’un cuget bun, şi dintr’o credinţă neprefăcută.

Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n’aş avea dragoste, nu sînt nimic.

Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

….. Super! Trebuie să îi spun şi la Ionel !

Spectator:

Dacă nu trimiţi mesajul acesta mai departe în următoarele 3 minute, jur că nu ai inimă şi o să ai ghinion 7 ani: iarna o să te ningă şi noaptea o să fie întuneric peste tine. Dar dacă îl trimiţi, o să răsară soarele în fiecare dimineată şi o să îţi apară în faţă numele persoanei iubite.