Ma intreb daca exista cineva care sa poata rezolva misterul intrebarii pe care doar copiii o pot pune fara a fi luati in deradere “Cine sunt eu?”

Traim intr-o generatie de oameni cu identitate furata, oameni care nu stiu incotro se indreapta si nici modul in care sa ajunga acolo. Eu insami, din lipsa de alt sistem de referinta, am ajuns sa cred ca valoarea mea e data de ceea ce pot sa fac, de ceea ce posed si de imaginea pe care oamenii o au despre mine. Cat despre identitatea mea…nu aveam nici cea mai vaga idee cine sunt sau ce caut aici. Inclusiv la mult timp dupa ce L-am cunoscut pe Dumnezeu, nu am reusit sa accept identitatea mea in Hristos.

Tiparele de gandire sunt greu de schimbat, dar si mai greu de infruntat sunt impresia de siguranta si placerea pe care acestea le dau. Pentru ca e mai usor sa te lupti sa devii disciplinat, mai cultivat, sau mai frumos, iar in final sa te poti considera mai bun decat ceilalti, decat sa accepti ca esti valoros prin ceea ce esti, la fel ca toti cei din jurul tau. Pe langa asta, poate fi deosebit de frustrant sa fii nevoit sa te increzi pentru valoarea ta intr-un Dumnezeu care nu poate fi controlat sau manipulat. Nu e de mirare ca multi crestini prefera sa-si petreaca viata in depresie decat sa paseasca intr-o viata din belsug, daca aceasta inseamna ca si “desteptul” de la 3 e important si valoros si ca pozitia pe care au muncit atat de mult s-o castige, n-are de fapt nici o legatura cu valoarea lor ca indivizi.

Pe de alta parte, e mult mai simplu sa te evaluezi prin prisma oamenilor pe care i vezi (si ii poti manipula…sau nu), decat sa astepti confirmarea valorii tale de la insusi Dumnezeu. Pacea mintii insa e cu totul si cu totul alta poveste. O poveste care tine de alegerea noastra.

Evrei 4:1-2 De aceea, intrucat promisiunea intrarii in odihna Lui este inca deschisa, sa avem grijă ca nici unul dintre noi sa nu fie gasit ca n-a reusit s-o atinga. Si noua ne-a fost proclamata Evanghelia, ca si lor – dar lor cuvantul pe care l-au auzit nu le-a fost de nici un folos, pentru ca cei care l-au auzit nu l-au unit cu credinta.

In definitiv, totul se reduce la o singura intrebare: “A spus Dumnezeu adevarul atunci cand a vorbit despre noi, sau nu?”. Oare cine altcineva decat Satan ar indrazni sa numeasca Adevarul mincinos in fata?

Cat despre identitatea mea in Hristos, nu stiu multe. Dar un lucru stiu sigur: eu ii apartin.

GLORIE LUI!