8 noiembrie 2009
Azi la bise
Posted by e111krisztina under Viata de zi cu zi | Etichete: Anunt, Miodrag Scumpia |Leave a Comment
4 noiembrie 2009
4 noiembrie 2009
Vineri-Judecata veşnică-Derek Prince- Lidia&Traian
Posted by e111krisztina under tineretLeave a Comment
Varianta audio aici.
Judecata vesnica
Vechiul Testament – plini de dovezi ale faptului ca functia de Judecator apartine lui Dumnezeu insusi.(Ps.58:11, Is. 33:22).
Judecata nu este cea mai profunda expresie a naturii lui Dumnezeu, ci harul.Ioan 3:17 “Dumnezeu nu a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El”. Vezi si 2 Pt. 3:9. Judecata este raspunsul inevitabil al lui Dumnezeu la comportamentul lipsit de sfintenie al omului.
Ioan 5:22 – functia de Judecator a fost transferata de catre Tata Fiului din 2 motive
- pentru ca El sa fie cinstit (v23)
- pentru ca El, ca si Om, face o djudecata dreapta, putand s atina seama de slabiciuniule omenesti.Isus la randul Sau a trensferat autoritatea de judecata de la persoana Sa proprie la Cuvantul lui Dumnezeu. (Ioan 12:47-48) – autoritatea finala pentru toata judecata este stabilita in Cuvantul lui Dumnezeu. Toate standardele si principiile judecatii sunt incluse acolo.Cele 4 principii ale judecatii prin Cuvant:
- potrivita cu adevarul (acelasi standard aplicat pentru toata lumea)– Romani 2:1-2
- dupa fapte – 1 Pt 1:17 – asta nu se limiteaza doar al actiuni exterioare, ci si la motivele inimii, ganduri etc – Romani 2:16, 1 Cor 4:5, Evrei 4:12
- impartialitatea – Romani 2:11 – dumnezeu nu este influentat in judecata Sa de caracteristicile exterioare ale unei persoane – rasa, religia declarata, pozitia sociala, infatisarea fizica, starea materiala, educatia etc.
- Dupa lumina sua potrivit luminii – Romani 2:12 ; Matei 11:20-24 – fiacare va fi judecat potrivit masurii de lumina si intelegere morala pe care a primit-o. Vezi romani 1:20 pt cei ce nu au cunoscut Evanghelia.
Judecata lui Dumnezeu in istorie si judecata vesnica
- judecata lui Dumnezeu in istorie – adica cea indeplinita pe scena istoriei omenirii
- judecata vesnica – dupa ce timpul si istoria sunt incheiateDaca reusim sa facem diferente intre acestea doua, vom pricepe si aprante afirmatii contradictorii din Scriptura. Exod 20:4-6, Ieremia 32:18 – in unele cazuri, pacatele unei generatii determina ca judecata lui Dumnezeu s avian peste generatiile viitoare – judecata in istorie. Dar in Ezechiel 18:1-4, Ezechiel 18:20 ne este explicat clar ca judecata vesnica va lua in considerare pe fiecare in mod individual.
- Ezechiel 11:3 – starea in care un om moare hotaraste care va fi starea lui in toata vesnicia.
- Exemple de judecata istorica -
- Sodoma si Gomora – Gen 19:24-25 – 2 Pt 2:16 spune ca nimicirea lor dramatica este un exemplu ca sa fie cunoscuta atitudinea lui Dumnezeu fata de pacatele de care aceste cetati erau vinovate : mandria, imbuibarea, trandavia, lipsa de grija fata de saraci – sodomia. (Ezechiel 16:49)
- Anania si Safira – Fapte 5:1-10 – ipocriti religiosi; atitudinea neschimbata a lui Dumnezeu fata de minciuan si ipocrizie la crestinii declarati; avertizare pentru viitoarele generatii din biserica.
Scaunul de judecata al lui Cristos
Noul testament ne descopera 3 scene succesive pe are va fi infaptuita judecata vesnica:
- judecata adevartilor crestini – 2 Cor 5:10
- judecata natiunilor care raman pe pamant la sfarsitul marelui necaz – Mat 19:28, Mat 25:31
- judecata mortilor ramasi care vor fi inviatai la sfarsitul imparatiei de 1000 de ani – Apoc.20:11
Judecata crestinilor adevarati
1 Petru 4:17-18 – judecata incepe cu noi, adica cu Casa lui Dumnezeu
- va fi o problema individuala – 2 Cor 5:10
- vor fi judecate lucrurile facute in trup
- fiecare actiune a unui crestin se incadreaza in una din ceel 2 categorii – bine sau rau
- judecata nu este pentru condamnare, ci pentru rasplata, pentru evaluarea sia precierea servicilor aduse lui Cristos – Ioan 3:18, 5:24, Rom. 8:1
Incercarea focului – 1 Corinteni 3:11-15 – nu este o judecata pentru sufletul unui om, ci pentru lucrarea fiecaruia. Exista aur, argint, pietre scumpe si exista lemn, fan, trestie – este mai importanta calitatea, nu cantitatea. Exista 3 chestiuni care trebuiesc examinate – motivatia, ascultarea, puterea (din fire sau din Duh?).
Judecata slujirii crestine este explicata prin 2 pilde
- pilda talantilor – Mat 25:14-30 – Dumnezeu repartizeaza fiecarui credincios numarul maxim de talanti pe care capacitatea sau puterea lui ii va permite sa ii foloseasca eficient. Judecata aici este bazata pe credinciosie
- pilda minelor – Luca 19:11-27 – fiecare primeste la fel – rasplata este proportionala cu sporul pe care l-a avut.-O alta concluzie ce o putem trage de aici – rasplata va consta in pozitii de autoritate in guvernarea imparatiei lui Cristos-robul respins – “rob rau” – potrivit standardelor lui Dumnezeu rautate nu consta numai in a face in mod efectiv ceea ce este rau, ci tot atat de mult in nereusita de a face bine, daca este in puterea noastra sa il facem. (Iaciv 4:17)
- Rolul ingerilor in judecata: eliminarea ipocritilor
- pilda neghinei – Mat 13
- pilda navodului – Mat 13Pana la sfarsitul acestei epoci, imparatia lui Dumnezeu si cea a lui Satan vor coexista. Unii din cei ce par sa apartina imparatiei lui Dumnezeu de fapt nu au indeplinit conditiile credintei, pocainteti si ascultarii.
26 octombrie 2009
26 octombrie 2009
Postăm continuarea învăţăturilor fundamentale din Evrei 6. De data aceasta ne-a vorbit Claudia şi aici avem notiţele ei. Discuţiile pe marginea acestui subiect au fost foarte interesante!
Învierea din morţi
De ce este importantă învierea?
-
Este dovada proprie a lui D-zeu pt Isus Hristos – Rom 1.4
-
Este sigiliul sigur pt oferta lui D-zeu de iertare şi mântuire pt fiecare păcătos pocăit care-şi va pune credinţa în Hristos – Rom 4.25, Rom 10.9
-
Constituie punctul culminant pt toate speranţele creştinilor şi ţelul suprem pt viaţa noastră de credinţă aici pe pământ – Filipeni 3.10-12
Ce este veşnicia? Este felul lui D-zeu de a fi, locul în care locuieşte D-zeu Însuşi – Ps 90.2, Gen 21.33, Isaia 40.28
Exod 3.13 = Eu sunt Cel ce sunt → neschimbat; trecutul, prezentul şi viitorul sunt unite într-un prezent veşnic.
1Cor 15.51-53 → o singură excepţie: cei care nu vor muri niciodată
Omul – trup, suflet, duh → Biblia vorbeşte de o înviere a trupului
Omul, fiinţă triună 1Tes 5.23
Întreaga personalitate a omului îşi are originea în 2 surse distincte
- partea fizică, materială, trup format din ţărâna pământului
- partea invizibilă, ce îşi are originea în suflarea lui D-zeu
După moarte destinul părţii spirituale a omului este diferit de cel al trupului Eclesiast 12.7
După moarte există o separare completă între duhurile celor drepţi şi a celor răi – Luca 16.22-26. Înainte de învierea lui Isus, duhurile celor drepţi mergeau în Şeol, în locul numit ‘Sânul lui Avraam’, după învierea Lui acestea s-au ridicat la cer în prezenţa lui D-zeu → acum duhul credinciosului are acces direct în prezenţa lui D-zeu – 2Cor 5.6-8
Învierea aduce la forma iniţială trupul original Luca 24.39-40
Trupul lui Isus după înviere nu mai era supus limitărilor unui trup muritor din această lume.
Învierea prezisă în Vechiul Testament:
Psalm 16.8-11, 71.20-21
Geneza 17.8, Daniel 12.1-3
Iov 19.25-27, Osea 6.1-3
Isaia 26.19
1 Cor 15.22-24 – Hristos e întâiul rod al învierii
- cei care cred, vor fi înviaţi
- o înviere a celor răi pt judecată şi pedeapsă
5 scopuri ale celei de-a 2-a veniri a lui Hristos
a. pt Biserică – Ioan 14.3
b. pt salvarea naţională a lui Israel – Rom 11.26-27
c. pt nimicirea Anticristului şi a lui Satan – 2Tes 2.8
d. pt judecata popoarelor dintre Neamuri – Matei 25.31-32
e. pt stabilirea împărăţiei Sale de 1000 de ani – Matei 25, Apocalipsa 20.4
- învierea şi răpirea adevăraţilor credincioşi 1Tes 4.13-18
Învierea trupului – 5 schimbări specifice
-
trupul nou va fi neputrezitor (fără boală, îmbătrânire)
-
va fi nemuritor
-
trup de slavă
-
o mărturie a atotputerniciei lui D-zeu
-
noul trup va fi duhovnicesc
1Cor 15.47-49, 51-52, Filipeni 3.20-21
18 octombrie 2009
17 octombrie 2009
3. Împărtăşirea darurilor spirituale- de obicei asociată cu practica darului prorociei Romani 1.11-12
Acţiunea şi efectul darurilor spirituale: 1Corinteni 1.4-8
Cum pot fi împărtăşite darurile spirituale? 1Timotei 4.14, 2Timotei 1.6, 1Timotei 1.18
(Rânduiala de punere a mâinilor a fost mijlocul prin care voia descoperită a lui Dumnezeu pt Timotei a fost făcută efectivă în experienţa sa. El urma să aibă nevoie de acest dar pt a împlini slujirea ce i-a fost încredinţată.)
4. Trimiterea apostolilor dintr-o biserică locală – Fapte 13.1-4
Scopul punerii mâinilor în acest caz:
- recunoaştere deschisă şi publică de către conducătorii bisericii a faptului că Dumnezeu i-a ales şi chemat pe Pavel şi Barnaba pt o sarcină şi slujire deosebite
- au cerut pt ei înţelepciune duhovnicească deosebită, harul şi puterea de care aveau nevoie pt a împlini această sarcină
Rezultatul: Fapte 14.26-27
-
au fost încredinţaţi harului lui Dumnezeu
-
au împlinit lucrarea (au primit ce aveau nevoie pt aceasta)
-
Dumnezeu deschisese neamurilor uşa credinţei (puterea unită a rugăciunii şi postului deschide uşi care altfel ar rămânea închise)
5. Numirea diaconilor şi prezbiterilor- Fapte 6.1-6, Fapte 14.21-23
prezbiter=bătrân-episcop-supraveghetor →cârmuire, lucrare în Cuvânt şi învăţătură 1Timotei 5.17
diacon→slujitor
Toate alegerile din biserică ar trebui să înceapă de la Duhul Sfânt.
17 octombrie 2009
Am început de săptămâna trecută să vorbim despre fundamentele creştinismului, cele 6 menţionate în Evrei 6 :)
Punerea mâinilor este acţiunea în care o persoană îşi pune mâinile pe trupul unei alte persoane cu un anume scop spiritual. În mod normal, această acţiune este însoţită fie de rugăciune, fie de prorocie, fie de ambele.
-
persoana care îşi pune mâinile poate transmite prin aceasta binecuvântare sau autoritate spirituală celui peste care şi-a pus mâinile
-
persoana care îşi pune mâinile recunoaşte, prin aceasta, în mod public, o anumită binecuvântare sau autoritate spirituală primită deja de la Dumnezeu de către cel peste care sunt puse mâinile
-
persoana care îşi pune mâinile poate ca prin aceasta să dedice în mod public lui Dumnezeu pt o anume sarcină sau slujire pe cel peste care sunt puse mâinile
Vechiul Testament:
-
Numeri 27.18-20, efectul →Deuteronom 34.9 (înţelepciunea divină şi autoritatea de care avea nevoie pt a-şi îndeplini sarcina)
-
Geneza 48.14
-
2Împăraţi 13.15-17
Noul Testament: (5 scopuri pt punerea mâinilor)
-
Vindecare fizică- Marcu 16.17-18, Iacov 5.14-15
-
Botezul cu Duhul Sfânt- Fapte 8.18, Fapte 9.17
Pt un efect spiritual real e necesar un contact spiritual direct între cei 2 credincioşi. În acest contact dintre 2 duhuri există posibilitatea de daună spirituală faţă de unul sau de ambii credincioşi implicaţi (prin păcat).
Garanţii pt punerea mâinilor
-
Nu trebuie practicată cu neseriozitate sau nepăsare, ci într-un duh de rugăciune şi smerenie
-
Trebuie căutate călăuzirea şi direcţionarea Duhului Sfânt la fiecare stadiu: cu cine te rogi, când, cum?
-
Credinciosul care-şi pune mâinile trebuie să cunoască cum să ceară puterea continuă de purificare şi protejare a sângelui lui Hristos
-
Credinciosul care-şi pune mâinile trebuie să fie atât de mult întărit de Duhul Sfânt încât să fie în stare să biruiască orice fel de influenţă spirituală rea ce caută să lucreze în sau prin cel peste care sunt puse mâinile
















